Setări pentru membru cluster

Specifică numele serverului de aplicaţie din cluster. Pe majoritatea platformelor, numele serverului este numele procesului. Numele membrului trebuie să se potrivească cu numele unuia din serverele care sunt listate pe pagina serverelor de aplicaţii.

Specifică numele nodului pe care rulează membrul cluster.

Controlează numărul de cereri care sunt direcţionate la serverul de aplicaţie. Chiar dacă specificaţi o valoare de la 0 la 20, ca pondere pentru un server, ponderea care este alocată serverului este o proporţie, în care ponderea alocată serverului este numărătorul şi suma ponderilor tuturor membrilor din cluster este numitorul.

Când adăugaţi un nou membru la cluster, numărul clientului sau cererile de aplicaţii care sunt trimite la fiecare server în cluster scade, presupunând că numărul de cereri care vin în cluster rămâne la fel. Similar este când înlăturaţi un nou membru dintr-un cluster, numărul clientului sau cererile de aplicaţie care sunt trimise la fiecare server din cluster creşte, presupunând că numărul de cereri care vin în cluster râmâne la fel.

De exemplu, dacă aveţi un cluster care constă din membrii A, B şi C, cu ponderile 2, 3 şi, respectiv 4, atunci 2/9 din cereri sunt alocate membrului A, 3/9 sunt alocate membrului B şi 4/9 sunt alocate membrului C. Dacă un nou membru, membrul D este adăugat la cluster şi membrul D are o pondere 5, atunci membrul A primeşte acum 2/14 din cereri, membrul B primeşte 3/14 din cereri, membrul C primeşte 4/14 din cereri şi membrul D primeşte 5/14 din cereri.

Pe z/OS, ponderea este folosită pentru echilibrarea unor tipuri de încărcături de lucru, dar altele sunt echilibrate de sistemul z/OS.

• Pentru cererile HTTP, se utilizează ponderi pentru a distribui traficul HTTP între plug-in-ul serverului web şi controlerul care manipulează serverul de aplicaţii pus în cluster. Alocaţi o valoare mai mare pentru pondere la serverul de aplicaţii care trebuie să primească traficul HTTP.
• Pentru apelurile de servicii web, informaţiile sunt transferate de la un servitor dintr-un server de aplicaţii la un controler din alt server de aplicaţii. Serverul de aplicaţii care primeşte apelul are cea mai mare valoare pentru pondere.
• Ponderea nu afectează cererile Internet Inter-ORB Protocol (IIOP). Cererile IIOP sunt distribuite la serverul de aplicaţii corect, folosind distribuitorul sysplex.

Specifică un identificator numeric pentru serverul de aplicaţii care este unic în cadrul cluster-ului. ID-ul este folosit pentru afinitate.

Informaţii	Valoare
Tip de date	Întreg
Tip de date	Hexazecimal

Specifică numele scurt pentru acest membru al cluster-ului. Acest câmp este afişat doar dacă rulaţi pe z/OS.

Numele scurt este numele jobului z/OS implicit şi identifică membrul cluster-ului la facilităţile native ale sistemului de operare, precum Workload Manager (WLM), Automatic Restart Manager, SAF (de exemplu RACF), constrolul taskurilor pornite şi altele.

Dacă nu specificaţi un nume scurt, sistemul alocă un nume scurt implicit care este în mod automat unic în cadrul celulei. Puteţi schimba numele scurt generat pentru a fi în concordanţă cu cerinţele dumneavoastră de numire.

Activarea acestei opţiuni poate reduce timpul de pornire al unui server de aplicaţii. Aceasta poate include setări pentru maşina virtuală Java (JVM), precum dezactivarea verificaţiilor bytecode-ului şi reducerea costurilor de compilare a compilatorului Just in Time (JIT). Nu activaţi această setare pe serverele de producţie. Această setare este disponibilă doar pe serverele de aplicaţie care rulează în Versiunea 6.0 şi/sau în celule mai înalte.

Această opţiune nu este suportată într-un mediu IBM® i.

Specifică faptul că vreţi să folosiţi pentru pornire setările JVM, -Xverify şi -Xquickstart. După selectarea acestei opţiuni, salvaţi configuraţia şi reporniţi serverul pentru a activa modul dezvoltare.

Setarea implicită pentru această opţiune este false, care indică faptul că serverul nu este pornit în modul dezvoltare. Setarea acestei opţiuni la true specifică faptul că serverul este pornit în modul dezvoltare, folosind setări care scad timpul de pornire al serverului.

Specifică dacă să se pornească serverul pe fire de execuţie multiple. Când porniţi serverul pe fire de execuţie multiple, componentele serverului, serviciile şi serverele de aplicaţie pornesc în paralel mai degrabă decât secvenţial, ceea ce ar putea să reducă timpul de pornire.

Setarea implicită pentru această opţiune este adevărat, ceea ce indică faptul că serverul utilizează fire de execuţie multiple când porneşte. Setarea acestei opţiuni pe fals specifică faptul că serverul utilizează un singur fir de execuţie când porneşte, ceea ce ar putea prelungi timpul de pornire.

Ordinea în care aplicaţiile pornesc depinde de ponderea pe care o alocaţi fiecărei aplicaţii. Aplicaţia cu cea mai mică pondere porneşte prima. Aplicaţiile cu aceeaşi pondere de pornire pornesc în paralel. Folosiţi câmpul Pondere de pornire pe pagina consolei administrative Aplicaţii > Tipuri de aplicaţii > Aplicaţii de întreprindere WebSphere > nume_aplicaţie > Comportament la pornire, pentru a seta ponderea de pornire pentru o aplicaţie.

Selectaţi acest câmp dacă vreţi ca componentele membrului cluster să pornească după cum este necesar pentru o aplicaţie care rulează pe acest membru cluster.

Când este selectată această proprietate, componentele membrului cluster sunt pornite în mod dinamic, după cum este necesar. Când nu este selectată această proprietate, toate componentele membrului cluster sunt pornite în timpul procesului de pornire a cluster-ului. Prin urmare, selectarea acestei opţiuni poate îmbunătăţi timpul de pornire şi reduce spaţiul de memorie ocupat de membrii cluster-ului, pentru că în timpul procesului de pornire sunt pornite mai puţine componente.

Pornirea componentelor după cum este necesar este aplicaţia cea mai efectivă dintre toate care sunt implementare pe cluster, sunt de acelaşi tip. De exemplu, utilizarea acestei opţiuni funcţionează mai bine dacă toate aplicaţiile dumneavoastră sunt aplicaţii web care utilizează servlet-uri şi JSP-uri (JavaServer Pages). Această opţiune funcţionează mai puţin efectiv dacă aplicaţiile dumneavoastră folosesc servleturi, fişiere JSP şi Enterprise JavaBeans (EJB).

Evitarea necazurilor: Pentru a asigura compatibilitatea cu alte produse WebSphere, setarea implicită pentru această opţiune este deselectată. Înaintea selectării acestei opţiuni, verificaţi că oricare alte produse WebSphere pe care le rulaţi în legătură cu acest produs, suportă această funţionalitate.gotcha

Specifică dacă serverul de aplicaţii rulează în modul de 64 de biţi care este setarea implicită. Rularea în modul de 64 de biţi furnizează spaţiu de stocare virtual suplimentar pentru aplicaţiile utilizator. Acest câmp este afişat doar dacă rulaţi pe z/OS.

Puteţi deselecta această setare dacă aveţi nevoie să rulaţi serverul de aplicaţii în modul 31-biţi.

Nu există interdependenţă între modurile în care rulaţi servere diferite. Prin urmare, puteţi să rulaţi câteva servere în modul de 64 de biţi şi alte servere în modul de 31 de biţi. Totuşi, ar trebui să convertiţi în final toate serverele dumneavoastră astfel încât să ruleze în modul de 64 de biţi pentru că suportul pentru rularea serverelor în modul de 31 de biţi este depreciat.

Specifică dacă aplicaţiile care rulează pe acest server pot accesa multe din clasele de implementare a serverului.

Dacă selectaţi Permite, atunci aplicaţiile pot accesa majoritatea claselor de implementare a serverului. Dacă selectaţi Restricţionare, atunci aplicaţiile nu pot accesa clasele de implementare a serverului. Dacă încearcă să acceseze aceste clase, aplicaţiile primesc o eroare ClassNotFoundException.

De obicei, ar trebui să selectaţi Restricţionare pentru această proprietate pentru că majoritatea aplicaţiilor foloseşte API-urile suportate şi nu trebuie să acceseze vreuna din clasele interne. Totuşi, dacă aplicaţia dumneavoastră necesită folosirea uneia sau mai multor clase interne ale serverului, atunci selectaţi Permite ca valoare pentru această proprietate.

Valoarea implicită pentru această proprietate este Permite.

Specifică dacă există un singur încărcător de clase care încarcă toate aplicaţiile sau un încărcător de clase diferit care încarcă fiecare aplicaţie.

Specifică dacă încărcătorul de clase caută mai întâi în părintele încărcătorului de clase sau în încărcătorul de clase de aplicaţie pentru a încărca o clasă. Standardul pentru încărcătorii de clase Developer Kit şi încărcătorii de clase de producţie este Clase încărcate mai întâi cu părintele încărcătorului de clase.

Acest câmp se aplică doar dacă setaţi câmpul Politica încărcător al claselor la Single.

Dacă selectaţi Clase încărcate mai întâi cu încărcătorul de clase locale (părinte ultimul), aplicaţia dumneavoastră poate suprascrie clasele care sunt configurate în părintele încărcătorului de clase, dar această acţiune poate rezulta în eroarea ClassCastException sau erorile de legătură, dacă aţi mixat utilizarea claselor suprascrise şi a celor ne-suprascrise.

Specifică ID-ul procesului sistemului de operare nativ pentru acest server.

Proprietatea ID-ul procesului este numai pentru citire. Sistemul generează automat valoarea.

Specifică numele celulei în care rulează acest server.

Proprietatea Nume celulă este numai pentru citire.

Specifică numele nodului în care rulează acest server.

Proprietatea Nume nod este numai pentru citire.

Specifică starea runtime pentru acest server.

Proprietatea Stare este numai pentru citire.